Portul popular din Hlipiceni este o oglindă a sufletului moldovenesc: cămăși albe brodate, ii cusute cu simboluri solare, bundițe, catrințe și brâie lucrate cu migală. Hainele nu erau doar frumoase – ci încărcate de sens, purtate cu mândrie la sărbători, cununii și hramuri.
Fiecare cusătură spune o poveste – despre răbdare, pricepere și identitate. Azi, portul e adus înapoi la viață de tineri, în spectacole, sărbători și momente speciale.
În Hlipiceni, mâinile harnice au știut dintotdeauna să dea formă lucrurilor. De la țesutul pânzei, la tâmplărie, cojocărie, împletituri sau reparat scule – fiecare meșteșug are un meșter și o poveste.
Oameni care nu apar în cărți, dar care au ținut satul viu: femei care coseau zestre, bărbați care făceau porți, și bătrâni care știau să curețe fluierul ca să cânte a jale sau bucurie.
La Hlipiceni, folclorul nu e doar amintire – e o formă de a fi. Aici, cântecul, gluma și zicerea merg din om în om, din casă în casă.
