Peste patru veacuri de mărturii scrise
Documente și menționări istorice
Primul document atestativ al satului, redactat în 17 Mai 1542, la Huși, loc de scaun domnesc al Țării Moldovei, prin care domnitorul Moldovei, Petru Vodă îî validează, prin „întărire” în stăpânire, lui Petru Crăc parcalab cumpărarea satului Hlipiceni situat pe râul Jijia, lângă Răuseni, de la Onciul vistiernicul drept 840 zloți tătărești.
Deși, vechimea satului Hlipiceni este asociată cu menționarea sa într-un document emis la 7 mai 1546, scris la Huși, redactat la Huși și referitor la vânzarea satului — așa cum se arată în fragmentul reprodus mai jos (cf. Anexa) —, cercetarea atentă a vechilor scrieri slavone scoate la lumină un document anterior, datat 17 mai 1542 — , provenind tot din cancelaria domnească de la Huși.
Acesta este un centru de putere care, începând din vremea domniei lui Ștefan cel Mare și continuând sub Bogdan al III-lea, și-a păstrat o poziție privilegiată în arhitectura administrativă și spirituală a Moldovei, devenind și un loc de emisie documentară cu autoritate juridică.
În acest hrisov, redactat în numele domnitorului Petru Vodă, adică Petru Rareș, se consemnează faptul că vistienicelul Oniul, slujbaș apropiat al curții domnești, „de bună voie, nesilit de nimeni, nici asuprit”, vinde întreaga sa ocină și moșie, un sat „anume Hlipceni, pe Zvijia (Jijia), mai în sus de Răuseni”, împreună cu locul de moară situat pe același râu.
La 5 Februarie 1609, într-un zapis de vânzare a unor vechi ocine din sate care azi nu mai există, Cârstinița și Ciolănești, apare menționat drept martor al înțelegerii din actul de vânzare, un anume „Vicol chihaia din Hlipceni”.
Același Vicol apare drept martor și într-un act de vânzare de la 1617, la 14 aprilie, Iași, unde este amintit drept „paharnicel dela Hlipcéni”, iar la 14 ianuarie 1619, Iași, apare din nou în lista martorilor într-un act întărit de Radu voievod, al unei vânzări de la 1617, care consemnează:
„[...] Io Radu voievod [...] au venit înaintea noastră Ion Petriul fost pârcălab și cu niște zapise de mărturisire dela Toblea fost ilișar și [...] dela Păcurar vătaf din Micșenești și dela Efrim de acolo și dela Vicol Chihaia din Hlipiciani [...] și au cumparat un sat anul Ciolăneștii”.
De asemenea, Vicol mai apare drept martor în numeroase documente care continuă și în anii succesori, precum cel din 23 februarie 1623, de la Huși, în care „Mitrofan, episcopul de Huși, dă mărturie că cei 24 de juratori luați de Gabăr căpitan și de răzeșii lui au jurat că nu s-a vîndut lui Ureche vornicul ocină la Negrilesti și Brițcani.”; cât și în documentul de la 11 martie, 1628, Iași, în care „Miron Barnovschi voievod întărește lui Gabor căpitan și răzeșilor lui ocina la Negrilești și Brițcani pe Prut în ținutul Tigheci, pe care voia să le-o cotropească Grigore Ureche”.
